darurile pentru când avea s[ vin[ Iosif la amiaz[, c[ci aflaser[ c[ vor prânzi acolo. 26 Când Iosif a venit acas[, ei în cas[ i-au înf[@i\at darurile pe care le aveau în mâini \i i s’au închinat cu fa@a pân’ la p[mânt. 27 Iar el i-a întrebat: „Cum v[ afla@i?” Apoi a zis: „Dar b[trânul vostru tat[, de care mi-a@i vorbit deun[zi, e s[n[tos? mai tr[ie\te?”a 28 Ei au zis: „Robul t[u, tat[l nostru, e s[n[tos, înc[ tr[ie\te”. |i Iosif a zis: „Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!” Iar ei s’au plecat \i i s’au închinat. 29 Dar dac[ Iosif \i-a ridicat ochii, l-a v[zut pe Veniamin, fratele s[u de-o mam[, \i a zis: „El e fratele vostru cel mai mic, pe care mi-a@i spus c[-l ve@i aduce la mine?”... |i a ad[ugat: „Dumnezeu s[ aib[ mil[ de tine, fiule!”b 30 Dar Iosif era atât de tulburat încât de dragul fratelui s[u i se zb[tea inima \i-l podidea plânsul. |i a fugit în odaie \i a plâns acolo. 31Apoi, sp[lându-\i fa@a, a ie\it; \i, st[pânindu-se, a zis: „Aduce@i bucatele!”
32 |i lui i s’a pus de-o parte, lor de-o parte, \i tot de-o parte Egiptenilor care mâncau cu el, din pricin[ c[ Egiptenii nu pot s[ m[nânce la un loc cu Evreii, aceasta fiind pentru Egipteni o nelegiuire. 33 Ei s’au a\ezat în fa@a lui, cel întâi-n[scut dup[ dreptul vârstei sale \i cel mai tân[r dup[ tinere@ea lui; \i oamenii ace\tia se uitau cu mirare unul la altul. 34 El le-a dat por@ii din bucatele de la masa lui, dar por@ia lui Veniamin era de cinci ori mai mare decât a fiec[ruia din ceilal@i. |i au b[ut \i s’au veselit cu el.
